Cum comunicăm eficient cu părinții? Atelier cu Mădălina Moise


Am început Luna Sănătății Mintale cu primul atelier pentru starea de bine a profesorului: „Comunicarea eficientă cu părinții”, organizat și prezentat de draga noastră Mădălina Moise, profesor pentru învățământ primar și voluntară TeacherMe. În continuare o să prezentăm, pentru voi, principalele sfaturi valoroase pe care Mădălina le-a împărtășit aseară cu participanții din cadrul evenimentului.



Ce metode să folosești pentru a-i atrage pe copii să coopereze?

Dacă devii „sergent de instrucție” și te adresezi copiilor într-un mod impunător și răstit („Ridică mâna!”; „Nu mai vorbi!”, „Nu mai scrie pe bancă!”), clar aceștia nu te vor asculta. Cea mai bună metodă pentru a atrage cooperarea din partea copiilor este să renunți la comportamentele care declanșează emoții negative și să descrii cu mult calm și empatie situația care te deranjează.

Exemplu concret: Cum poți rezolva o situație frecventă la școală cu gălăgia de pe holuri sau în clasă? În loc de a da ordine („Încetați cu tămbălăul acesta și treceți imediat în clasă!”), mai bine descrie situația care te deranjează („Dragilor, vă aud vocile la o distanță foarte mare”).

De asemenea, mai poți încuraja cooperarea din partea copiilor și exprimându-te printr-un cuvânt sau gest („Ușa, te rog!”) sau apelând la simțul umorului (folosind o altă voce sau alt accent).



Care sunt capcanele pedepsirii și ce alternative duc la autodisciplină?

În momentul în care folosești pedeapsa pentru a disciplina un copil, acesta este deosebit de afectat din punct de vedere emoțional. În aparență, pedepsele funcționează, însă doar pe o perioadă scurtă de timp - în realitate, copilul nu ajunge la învățare deplină. Mai mult, odată ce pedeapsa dispare, comportamentul revine. Tuturor adulților (părinți, profesori, membri ai societății) le revine rolul de a ajuta formarea inteligenței emoționale a copiilor. Cu cât un copil este mai inteligent emoțional, cu atât acesta va trece mai ușor peste greutăți, își va gestiona mai bine emoțiile, va învăța mai bine și va fi mai ascultător - cu alte cuvinte, va ajunge la autodisciplină.

În loc să ameninți cu pedeapsa, mai bine:

  • indică o soluție utilă („Ce supărat ești! Mi-aș dori să exprimi nemulțumirea fără să jignești.”);

  • exprimă o dezaprobare fermă („Mă deranjează acest limbaj.”);

  • spune ce pretenții ai („Jignirile nu sunt acceptate, doresc să găsești o altă modalitate de a-ți exprima furia/nervozitatea.”);

  • arată cum se pot face îmbunătățiri („Împreună îmi doresc să facem o listă cu expresiile sau cuvintele pe care le-ai putea folosi în locul celor rostite. Dacă ai nevoie de ajutor, sunt alături de tine.”);

  • oferă o opțiune („Poți alege cuvinte care să nu jignească celelalte persoane sau poți folosi în gând aceste cuvinte.”);

  • consecințele purtării („Voi fi nevoită să pun STOP la orice ajutor pe care ți-l acord când te aud folosind astfel de cuvinte/expresii.”).



Sentimentele pot împiedica procesul de învățare?

Da, clar! Copiilor trebuie să li se recunoască sentimentele. Cum poți face asta? Urmând pașii prezentați în continuare:

  1. Identificați sentimentele copilului: „Pari tare dezamăgit. Îmi imaginez că este supărător faptul că știai răspunsul, dar nu ai apucat să răspunzi și tu.”

  2. Să recunoașteți sentimentele copilului printr-un cuvânt sau un sunet: „Oh”, „Mmm”, „Așa e”.

  3. Să îi oferiți copilului prin imaginație ceea ce nu-i puteți oferi în realitate: „Ce grozav ar fi să existe un creion magic care să te oprească atunci când ești pe cale să greșești!”.

  4. Să acceptați sentimentele, chiar și atunci când puneți capăt comportamentelor inacceptabile: „Înțeleg că ești furios, ai tot dreptul să simți furie/nervozitate. Faptul că ai lovit a fost nepotrivit și nu pot permite acest lucru.”



Cum poți rezolva situațiile în care procesul de învățare al copilului este afectat de sentimentele lui?
  1. Ascultă care sunt sentimentele și necesitățile copilului:

Adultul: Pari foarte supărat/ă pentru…(notă, că nu ai obținut ce îți doreai, că nu ți-a ieșit mișcarea etc.).

Copilul: Păi sunt supărat! Nu mi-a ieșit cum am repetat acasă.

  1. Rezumă punctul de vedere al copilului:

Adultul: Pari destul de descurajat. Ai repetat mult acasă, țu-ai dat toată silința să reușești, însă nu a ieșit cum ți-ai dorit. Înțeleg ce simți.

  1. Exprimă-ți sentimentele și necesitățile:

Adultul: Grija mea principală este… (să înțelegi principiul adunării, să nu îți pierzi lucrurile, să ai un vocabular dezvoltat etc.), pentru a/că … (nu înțelege mai departe materia, pentru a formula propoziții lungi, pentru a formula propoziții lungi etc.)

  1. Invită-l pe copil să analizeze situația împreună cu tine:

Adultul: Mă întreb, dacă ne putem face un plan/strategie amândoi, crezi că putem găsi metode/soluții noi și mai eficiente/folositoare de a învăța/rezolva?

  1. Notează toate ideile, fără a le evalua:

Copilul: Mă las de școală./ Să fug de la oră./ Să lovesc înapoi și mai tare. Etc.

Adultul (scriind): Am notat. Altceva?/Altă soluție?

  1. Hotărâți împreună care idei nu vă plac, care vă plac și plănuiți să le puneți în practică:

Adultul: Ce ai zice de ideea de a repeta în fiecare seară/zi mișcarea X.

Copilul: E în regulă. Dar în loc să mă lași singur/ă să repet, vreau să mă ajuți și tu.



Ce metodă pot aplica profesorii pentru organizarea unor ședințe eficiente cu părinții?
  1. Începe prin a descrie ceva bun:

Profesorul: Mă bucură entuziasmul Anei la ora de matematică.

Părintele: Anei îi plac foarte mult mini-jocurile făcute la oră, tot timpul îmi povestește de noile jocuri.


  1. Descrie ce trebuie să facă acest copil:

Profesorul: E nevoie ca Ana să recupereze tot ce nu a putut învăța în săptămâna în care a fost bolnavă.

Părintele: Cred că este copleșită. Probabil are nevoie de ajutor suplimentar.

Profesorul: Putem concepe un plan împreună.


  1. Împărtășește informații pertinente:

Părintele: Stă mult în fața televizorului./ Adoarme foarte târziu.

Profesorul: Am observat-o căscând de mai multe ori în ultima vreme.


  1. Descrie ce metode au funcționat acasă sau la școală:

Profesorul: Am observat că învață mai bine când are o pauză la fiecare 15-20 min.

Părintele: Am observat că acasă se concentrează când are o bucată de plastilină în mână.


  1. Elaborați un plan împreună:

Profesorul: O să îi acord mai multă atenție în următoarea perioadă.

Părintele: Și eu voi acorda un timp special să consolidez anumite secvențe din lecțiile pierdute.

Profesorul: Vă pot ajuta cu materialele.


  1. Se încheie ședința cu un enunț pozitiv, care îi este adresat copilului:

Profesorul: Spuneți-i Anei că am încredere că va fi în stare să recupereze lecțiile la care a lipsit. Mai spuneți-i că mă bucur că sunt învățătoarea/educatoarea ei.


  1. Ține-te de plan:

Profesorul (după ceva timp): Cum funcționează planul nostru?


Mulțumim pentru că ați fost alături de noi! Ne vedem la următoarele două ateliere. Încă îți poți cumpăra bilete de aici: https://www.comunitateateacherme.com/event-details/luna-sanatatii-mintale-ateliere-pentru-starea-de-bine-a-profesorului-2022-02-09-19-00