Pași mici către înțelegerea copilului tău

Updated: Nov 4, 2021


Comunicarea este extrem de importantă pentru relationarea umană, în special pentru relația dintre părinte și copil. Aceasta relație este uneori dificilă. Astfel este necesară înțelegearea nevoilor copilului pentru a justifica domportamentul și pentru a găsi soluția optimă

Astfel un prim pas este înțelegerea emoțiilor copilului dar și a celor proprii pentru a putea gestiona situațiile, atât de către părinte și persoane apropriate cât și de către profesori.

Cercetările din domeniul competenţelor emoţionale şi sociale arată că modul de reacţie al adulţilor din viaţa copilului (părinţi, educatoare) este un predictor pentru competenţele copiilor.

Dezvoltarea emoţională optimă este una dintre componențele necesare adaptării. Ea contribuie la menţinerea stării de sănătate mintală şi influentează dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor sociale.

IMPORTANŢA EXPRIMĂRII ADECVATE A EMOŢIILOR

Exprimarea adecvată a emoţiilor contribuie la formarea și menținerea interacțiunilor sociale, fiind cel mai important factor în acest proces.

Exprimarea neadecvată a emoţiilor negative de către copil prin comportamente agresive, frurie, tristețe, etc contribuie la izolarea acestora.

Copiii care manifestă frecvent emoții pozitive prin comportament adecvat social vor avea mai mulți prieteni și comunicarea cu ei va fi una benefică dezvoltării și relaționarii, în timp ce atunci când un copil manifestă predominant emoții negative prin comportamente neadecvate va întâmpina probleme de relaționare și comuicare socială și familială. Acești copii care adoptă un comportament agresiv pentru maifestarea emoțiilor negative vor avea dificultăți în recunoașterea și înțelegerea emoțiilor celor din jur.




Există 3 categorii ale competențelor emoționale:

1.Trăirea şi exprimarea emoţiilor

- conştientizarea trăirilor emoţionale proprii

- transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură emoţională

- manifestarea empatiei


2. Înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor presupune denumirea emoţiei, asocierea denumirii verbale cu ceea ce simte o persoană, identificarea cauzei si consecinţelor exprimării unei emoţii


3. Reglarea emoţională reprezintă un proces de adaptare dinamică a comportamentelor emoţionale la situaţiile cotidiene. Abilitatea copiilor de a-şi regla emoţiile este principalul scop al dezvoltării socio-emoţionale, avand rol protector asupra sănătăţii mentale şi sociale a copiilor. În caz contrar este prezentă emotivitatea negativă ridicată la copii (frică, furie) influențând funcţionarea cognitivă şi socială.

- utilizarea strategiilor de reglare emoţională adecvate vârstei

Aceste categorii sunt aplicate atât de adulți cât și de copii.


Înțelegerea emoțională presupune denumirea emoţiei, asocierea denumirii verbale cu sentimental în sine, identificarea cauzei emoţiei, identificarea consecinţelor exprimării emoţiei.

Astfel copilul trebuie să recunoască emoția și să o denumească, să înțeleagă ce a provocat acea emoție și care pot fi urmările exprimării ei.

De exemplu este necesară înțelegerea de către copil a faptului că dacă este furios pentru ca s-a stricat jucaria și se va comporta urât cu prietenul său, acesta va refuza să se mai joace cu el.

O activitate de recunoaștere a emoțiilor care poate fi folosită este „Monstruleții emoțiilor”. Această activitate presupune ca într-o cutie goală de serveţele se vor pune mai multe cartonaşe cu imagini care exprimă diverse emoţii. Fiecare copil îşi va aștepta rândul şi va extrage un cartonaş din cutie, îl va arată celorlalţi, iar ei vor trebui să ghicească emoţia. Fiecare copil va exemplificea cu o situaţie din viaţa lui.

Lipsa a uneia sau a tuturor celor 3 componente poate duce la abuz emoțional în situația în care un copil manifesta un comportament nepotrivit declanșat de o emoție.





Formele abuzului emotional:

· Ameninţări

· Ridicarea tonului

· Intimidare

· Ironizare

· Critica atacă direct imaginea de sine


Pentru întelegerea emotiilor, o activitate benefica ce poate fi folosită este„Roata cu vocabularul emoțiilor” În acest joc, fie care copil va învârti săgeata roţii care va indica o emoţie, iar copilul o va identifica şi reproduce emoţia prin exemple.

O altă activitate benefică este „Cine ne poate ajuta!” care presupune prezentarea hârții emoțiilor din care copilul va alege o emoție, o va denumi și o va descrie. Este important să sprijinim copilul în indetificarea aspectelor pozitive și negative ale reacțiilor, precum și consecințelor.

Astfel putem concluziona ca la baza achiziționarii celorlalte componente emoționale sta conștientiarea emoțiilor care permite identificarea emoțiilor alternative care facilitează achiziționarea strategiilor.

Atunci cand nu se indetifică, respectă și gestioneaz emoțiile apare conflictul care este o parte firească a procesului de comunicare cu cei din jur, dar care în exces produce rupturi sociale.

Părinţii pot crea contexte de învăţare a abilităţilor de viaţă ale copiilor

Un obiectiv foarte important al adulţilor care asigură creşterea, îngrijirea şi educarea copilului este dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale. Aceste competenţe asigura adaptarea la vârsta adultă. Abilităţile sociale şi emoţionale se învaţă în contextul relaţiilor de zi cu zi, prin interacţiunea directă a copilului cu părintele, educatorul, învăţătoarea, profesorii, colegii de grupă sau de clasă.

Modelul personal al adulţilor – context de învatare a comportamentelor.

Modul în care adulţii reacţionează la propriile emoţii, îşi gestionează emoţiile, relaţionează cu ceilalţi sau rezolvă conflictele sunt modele prin observare şi imitare de către copii.

Reacţia adulţilor la comportamentul copilului – context de învăţare a abilităţilor socioemoţionale

Modul în care adulţii răspund la comportamentul copilului influenţează modul în care copilul se comportă. De exemplu, modul în care adultul reacţionează la exprimarea emoţionala a copilului determină o viitoare exprimare sau inhibare a emoţiilor acestuia.

Crizele de furie ale copilului.

Pentru copii contează mai mult ceea ce văd, nu ceea ce li se spune. De aceea, ei învață empatia atât privindu-i pe adulții importanți din viața lor cât și simțind empatia pe care ceilalți o manifestăm față de ei, dezvoltand mai apoi dezvoltă un atașament de siguranță.


În multe privințe empatia este ca orice alt proces de învățare, în care există o parte teoretică și o parte care necesită exercițiu și îndrumare. Cum poți face asta? Parcurgând următorii paşi:

Cunoaște-ți copilul pune-i întrebări care să îl provoace să discute despre el și să își dezvăluie viața. (Cum te-ai simtit? Cum ti s-a parut?)

Fii deschis și nu critica

Oferă-i copilului tău suficientă deschidere astfel încât acesta să poată apela la tine pentru sprijin emoțional și fizic. Existența acestei siguranțe îi ajută pe copii să fie mai deschiși, sprijina-l atunci cand are nevoie, verifica mereu starea lui emotionala din diverse situatii.

Explorează emoțiile

Discută deschis despre emoții cu copilul, astfel încât să îl ajuți pe acesta nu numai să le identifice ci și să nu le ascundă sau îngroape. Când copilul tău manifestă o emoție, este crucial să o validezi și să îl ajuți să o exploreze prin întrebări specifice.

De exemplu, atunci când copilului tău nu îi place un coleg, nu îi spune că nu are motive să o facă, ci încearcă să afli ce anume nu îi place și de ce simte astfel. De aici poți merge chiar mai departe și să discuți cu el despre motivele care îl fac pe celălalt să se comporte într-un anume fel. De asemena incurajeaza analiza actiunilor celorlalti, ce i-a determinat sa adopte acel comportament.

Implică-l în activități care să îi dezvolte generozitatea

O componentă importantă a empatiei este generozitatea. Fă din aceasta un mod de viață și ajută-ți copilul să înțeleagă și să exerseze bunătatea și generozitatea. Puteți de exemplu să creați împreună un calendar al generozității, sau un borcan cu fapte bune, sau alte activități care să încurajeze copilul să practice acest mod de viață.

Ai grijă de tine

Cu siguranță ai avut momente în care ai fost extenuată sau stresată și ți-a fost foarte dificil, dacă nu chiar imposibil, să arăți empatie față de copilul tău sau altcineva. Încearcă să îți aloci puțin timp pentru tine.

Gestionează conflictele și greșelile

Organizează întâlniri în familie atunci când apar conflicte în cadrul cărora să îți încurajezi copilul să vadă și alte perspective, să îți exprime punctul de vedere și să îl asculte pe al celorlalți.

Joaca

Joacă-te cu copilul tău jocuri care să îl ajute să identifice și să citească emoțiile.

Povești sau filme

Poveștile (scrise sau din filme) reprezintă unul din cele mai puternice moduri în care un copil poate înțelege și învăța ceva, inclusiv empatia. Citiți împreună cu copilul povești și provocați-l analizeze comportamente sis a se puna in pielea personajelor.

Atenție la timpul petrecut în fața ecranului

Limitați accesul la social media, care nu numai că vă fură din timpul pe care l-ați petrece împreună cu copilul pe copii de la conexiunile umane și tot ceea ce înseamnă acestea.

Prevenirea conflictului cu copii. Disciplina pozitivă. Sancţiuni constructive

Înainte de a aborda subiectul gestionării conflictelor cu copiii, este necesar să vorbim despre disciplina pozitivă, care presupune reguli şi sancţiuni constructive pentru prevenirea potenţialelor conflicte.

Pedeapsa nu este decât o consecinţă a strategiei de eşec, comparată cu un joc de putere, care mizează pe ameninţare şi frică. Cele mai interesante strategii educative sunt cele, care valorifică şi consolidează încrederea şi stima de sine.


Dacă există o problemă, este mai bine să găsiţi timp şi să discutaţi, decât să recurgeţi la ameninţări sau pedepse.

Sancţiunile trebuie să facă parte dintr-o înţelegere, deoarece orice joc sau activitate de grup necesită stabilirea unor anumite reguli.




STRATEGII DE SUCCES. STRATEGII DE EŞEC

-Vreau să înţeleagă copiii ce înseamnă nonviolenţa, politeţea, afecţiunea, respectul de sine şi respectul faţă de ceilalţi, adică, competenţele vieţii.

- Reacţionez totdeauna gândindu-mă la soluţii pe termen lung: dacă copilul îşi va dezvolta autodisciplina, în viitor el va putea gestiona situaţii dificile.

- Explic în mod clar aşteptările, regulile şi limitele

- Caut soluţia şi nu vinovatul.

- Nu recurg la pedepse, negociez sancţiuni juste, în cadrul unor înţelegeri clare.

- Dacă un copil se joacă sau acţionează deliberat de unul singur, introduc o regulă suplimentară, care solicită cooperare în timpul jocului sau activităţii.

STRATEGII DE EŞEC

-Caut vinovatul şi îl pedepsesc.

- Consider că educaţia se reduce la disciplină şi efort.

- Sunt convins că cel mai important lucru este de a câştiga, de a domina, de a fi primul şi cel mai puternic.